Chiar daca am avut parte si de momente grele nu`mi vine greu a spune ca as da orice din lume sa te mai pot strange macar odata in brate…Mi`as dori foarte mult sa fii inca langa mine,ador fiecare gest al tau, nu voiam sa pierd niciun cuvant de`al tau,niciun gest,niciun sarut,nicio imbratisare.As face orice compromis caci stiu de unde am plecat,n`am stiut ca de la iubire se poate ajunge la asa ceva. Nu caut cuvinte sa spun ceea ce simt pentru ca as fi o proasta sa cred ca pot. Nu cred ca cineva ar putea vreodata spune exact cum ii este sufletul sau ce dorinte fermenteaza in interiorul lui, mereu va fi ceva ascuns dupa o cortina grea de umbre, mereu vor exista lucruri nespuse si deobicei acelea dor cele mai rau.
As vrea sa dorm in fiecare noapte in bratele tale,sa`mi lipesc tamplele de`a tale, sa simt bratele tale in jurul taliei, sa ma strangi iarasi puternic in brate cand vreau sa plec…Niciodata nu voi putea uita ce a fost caci sunt a ta si asta asa va ramane chiar daca tu ai ales sa fii cu altele….eu tot pe tine te voi alege de fiecare data. Lacrimile mele spun ca nu e asa caci desi eu sunt a ta,stiu ca tu nu vei mai fi niciodata al meu. Ai fost tot pe lumea asta, dar desi m`ai ametit de tot si as putea sa gasesc mii de motive sa spun te iubesc, nu o voi mai face caci tu vei fi al altcuiva…Mereu va ramane o jumatate de buza trista cand zambesc, un ochi care va plange desi ai putea cauta toata lumina fericirii in ei.
Acum nu mai suntem impreuna si te las liber,te las sa pleci pentru ca m`ar durea mai mult sa fii langa mine dorind o alta, tanjind la alte buze care sa te alinte,alta privire care sa te provoace,alte degete care sa`ti alunece incet pe brate sa`ti trezeasca orice emotie. E mai usor sa visezi intr`o lume pe care ai uitat`o caci langa el era mai frumoasa realitatea decat visul, e mai usor sa arunci o privire deocheata imaginandu`ti ca se va intoarce desi tu spui ca nu`l mai vrei…ce utopie pare acum ideea unei relatii intre noi doi, caci tot ce ne`a legat pare a ta fi abandonat…. Ce rost mai au vorbele pe care ni le`am spus, lumea noastra pe care am construit`o din franturi de vise, peretii care ne`au fost martori cum ne iubeam ca doi copii… de cate ori n`am uitat ca avem si dormitor?! Ce rost isi mai au noptile nedormite cand de`abia asteptat sa se trezeasca zorii sa te aduca aproape de langa mine, orele vorbite la telefon…cand gandul tau ma trezea din somn…ce rost mai au momentele cand ne imbolnaveam stand in ploaie pentru a fi impreuna…craciunul,ziua mea….Atunci plangeam de fericire datorita tie…acum sunt amarele noptile caci par a fi doar parfumul pierdut pe un drum prafuit a unei lumi ce` s`a pierdut ca fumul unei lumanari sub suflarea lunii…
“Puyu” s`a pierdut printre atatea vorbe,”te iubesc,te ador” par a fi moarte,mi`e dor sa stam impreuna,iar acest lucru din pacate nu e ceva trecator,mi`ai fost inger si am incercat sa te ascult,dar nu mai pare a conta….banuiesc ca eu am picat in Iad si de aceea ingerul meu nu mai e …
Pare a fi doar o poveste prost scrisa…Am crezut in tine,desi stiu ca am gresit nu e asa cum crezi tu…am avut o singura greseala si pentru aceasta imi recunosc vina,desi am plecat capul la lucruri pe care nu le`am facut in speranta ca va fi mai bine…stiu ca tot ce se intampla e sortit asa,dar nu pot sa nu stau sa ma intreb..din nou si din nou…atunci cand soarta s`a jucat cu firele ei de paianjen..nu le`a incurcat?caci matasea acestui vis euforic pare a se fi erodat in timp…iar asta nu ar trebui sa se intample? nu pot sa nu ma intreb ..daca motivul pentru care matasea diafana s`a lasat furata de minciuna vantului nu e o greseala…cum s`a putut intampla asa ceva?! Tremur in lumea in care traiesc,incerc sa`mi zambesc in oglida care ma priveste,dar prefer sa inchid ochii…Pe fat`frumos il gasisem…asta sa fi fost greseala? ca eu l`am gasit pe el si nu am asteptat cuminte sa ma gaseasca..pentru asta sa ma pedepseasca soarta caci am prins puternic fraiele si le`am manat spre binele mele…dar a fost si spre binele lui…sau nu!? Fat`frumos ma salvase…ma ajutase sa ma opresc din planarea libera printre nori…ma ajutase sa ma prind de unul si sa raman acolo….si n`am privit in jos…n`am tanjit dupa anosta lume a realitatii banale…desi curiozitatea m`a manat o data sa aflu ce e pe alt norisor Fat`frumos al meu ma ajutase sa raman pe norisorul meu….Dar sa nu uitam ca aceste randuri le varsa un suflet gol` care chiar nu poate intelege unde e `prince charming` chiar nu`i mai pasa daca ma mai gaseste? chiar nu mai e prince charming al meu,iar acum cauta cuminte s`o gaseasca si nu sa fie gasit?!
Nu vreau sa imi mai spuna nimeni nimic,caci nu as vrea sa mai plang….Am sa deschid incet valiza sa`mi adun toate visele,toate lumile,marea mea..soarele meu…nu mai vreau nici pistruii noptii si nici pe regina`…am sa inchid cuminte acea valiza,am sa`i pun un lacat…un lacat facut din durere,un lacat al lacrimilor,am sa adaug o bucatica din sufletul acum gol si stins stiind ca tu nu ma iubesti sa nu o poata deschide nimeni,am sa adaug acestui lacat dezamagirile si am sa`l inchid cu sperantele mele.
Am sa ma intorc in lumea anosta a realitatii…n`am sa mai traiesc euforia visului,caci acum stiu ca visele mele sunt o utopie caci sunt legate de tine…o matase diafana ce s`a ofilit…Acum nu mai prefer realitatea deoarece e mai frumoasa decat visul…deoarece visul doare caci e incomparabil cu ea…deoarece n`as putea visa vreodata atat de frumos colorat cum imi pastelizai tu viata….Prefer realitatea caci sa visez ar durea mult prea mult…caci visul te mentine viu in viata mea,aprinde abisul pe care l`ai lasat in urma….lumineaza urmele pasilor cu care ai calcat atat de drept prin el…Nu, visul nu mai e ceva frumos care sa ma ajute…visul a devenit doar o amagire caci imi aminteste cat de mult iubesc pe cineva care nu o mai face…Si dragostea doar atunci doare cand iubesti fara a fi iubit…timpul a trecut mult prea repede langa tine…daca mi`as putea pune o dorinta ar fi sa mai traiesc o data acele momente,dar timpul sa stea uneori in loc pentru noi…uneori sa se scurga mai incet sa pot sa prind fiecare moment,fiecare detaliu….si nu as mai lasa sa mi te fure somnul….as trai din nou fiecare lume pe care ne`am creat`o din vise…chiar daca ar insemna ca apoi sa se opreasca timpul si atunci cand te vreau inapoi,sa treaca lenes pe langa mine atunci cand imi curg lacrimile pe obraz…cand aud cum fiecare ciob se sparge din nou si din nou in mii si mii de bucati…da acele cioburi sunt sufletul meu…dar pentru clipele noastre…crezi ca nu ar merita?!
