Tinereţea e singura vârstă când poţi face greşeli.
La un momedat în viaţă ni se spune că am crescut.Avem dreptul să votăm,să alegem binele nostru şi a altor nşpe mii de oameni,avem dreptul să bem pentru că deja suntem capabili să hotărâm singuri ce e mai bine pentru noi.Răspundem în faţa legii pentru că deja suntem maturi şi suntem consideraţi capabili să discernem cu adevărat diferenţa dintre bine şi rău. Brusc avem o grămadă de drepturi şi şi mai multe obligaţii şi suntem consideraţi capabili să le facem faţă . Cineva mi-a spus odată că viaţa e ceea ce se întâmplă în timp ce-ţi faci planuri…Atunci n-am înţeles la ce se referă.
Suntem brusc consideraţi capabili de atât de multe,dar când vine vorba de acele momente rare când ne dăm seama că viaţa a intervenit în planurile noastre,când realizăm că ceva ce ne-am dorit nu e tocmai compatibil cu ceea ce am devenit,ce suntem şi nu ne va mai aduce nicio satisfacţie toată lumea sare de un metru.Brusc nu mai suntem capabili să gândim,brusc toată lumea are ceva de zis şi mai ales brusc toată lumea ştie mai bine decât noi ce ar trebui să facem sau cum ar trebui şi bineînţeles,asta,din experienţa lor sau a altora.Dacă până în acel moment eram consideraţi înstare să mutăm munţii din loc,acum când ne-am dat seama singuri de ce e mai bine pentru noi nu mai suntem decât nişte marionete ale vieţii,fără raţionament,fără gândire,fără drept de a-şi da seama singuri ce vor de la viaţă sau ce vrea viaţa de la ei. De ce când hotărâm să decidem pentru noi toată lumea se trece maestru în arta vieţii?De ce brusc toată lumea are experienţă şi ştie ce e mai bine pentru oricine?
Poate pentru tine a te realiza înseamnă a sta pe un munte de bani,a avea faimă,a te cunoaşte lumea,a avea orice pocnind din degete,dar poate persoana pe care încerci să o convingi că asta e calea în viaţă e mult mai fericită stând acasă având grijă de doi copii şi făcând prăjituri. De ce uităm că tocmai asta e frumuseţea vieţii: DIVERSITATEA?Fiecare din noi e construit diferit,fiecare are alt talent,altă valenţă…Unii sunt nostalgici,unii sunt romantici,unii sunt raţionali. Poate am fost construiţi să gândim cu inima,poate gândim cu mintea…Am întâlnit oameni pe care ii satisfăcea doar latura profesională.am întâlnit oameni care aveau tot şi fără latura sentimentală nu se simţeau împliniţi,unii trăiau pentru momentul ACUM şi considerau că e important să se bucure de fiecare clipă de AZI,ACUM,iar viitorul poate aştepta şi vor realiza pe drum ce e de făcut,am întâlnit oameni care considerau că e mai important să uite de ACUM pentru că e mai important MÂINE când vor avea o familie şi doi copii:o fată şi un băiat şi o soţie înaltă,blondă care va face prăjituri şi viaţa lor va fi perfectă…şi făceau socotelile astea când nu aveau pe nimeni în viaţa lor dar ştiau că asta îşi doresc. Cum ar putea vreodată vreuna din categorii să-i explice celeilalte cum e mai bine în viaţă,ce ar trebui să-şi dorească,cum ar trebui să-şi paveze drumul?
În fond fiecare om se cunoaşte şi ştie ce-i produce satisfacţii,fiecare ins ştie ce îl face fericit şi ce ar putea să-i aducă satisfacţii în viaţă şi nu e corect să-l judecăm…Dacă pentru tine a fost sau nu bun un lucru nu înseamnă că lucrurile se vor desfăşura la fel şi pentru el.Poate pentru tine culmea extazului e să-ţi încerci limitele pe cel mai înalt munte,iar eu urăsc frigul şi ar fi cea mai groaznică experienţă…Nu putem să dăm pronosticuri dacă cineva face sau nu bine ceva şi până la urmă dacă o persoană consideră că merită să se zbată pentru ceva pentru că îi va aduce satisfacţii e mai corect să o lăsăm să încerce.A greşi nu e capăt de lume şi în orice moment te poţi ridica,te scuturi de praf şi o iei de la capăt…mergi mai departe pe un nou drum,iar la finalul zilei cred cu sinceritate că simpla idee că măcar ai încercat îţi aduce mai multe satisfacţii decât gândul că te-ai dat bătut- dacă un lucru îţi rămâne în minte probabil merită să încerci,iar dacă eşti dispus să te şi lupţi pentru acel lucru mai mult decât probabil că trebuie să-l faci.
Este oare adevarat ca atunci cand ne indragostim este necesar sa admiram lucruri la acea persoana?
amantele isi doresc altceva, nu simt nevoia da a fi atintite langa un barbat, au nevoie de libertate…libertatea de a merge unde vor,de a face ce vor,de a nu da socoteala nimanui.cu o amanta te porti cu manusi,o ridici in slavi, iti permiti sa fii tu in toate formele tale rafinate,de domn,dar niciuna barbara…amanta e asemenea zeitatilor.In mitologia greaca veche toti aspirau la zeitati,chiar daca se alegeau doar cu muritoarele.O amanta e mereu frumoasa,mereu sigura pe ea,stii ca azi te are,maine nu mai are nevoie de tine,e independenta…pe ea trebuie sa o meriti nu ai parte de dragostea ei neconditionata…Ea e reflectia ta lirica asupra lumii,ea e acel ceva la care aspiri in viata asta ,dar de care stii ca nu vei avea parte,e extensia stelelor,pentru ca pare atata de luminoasa incomparatie cu ceea ce ai…de ce ?pentru ca nu o ai,te are ea pe tine…
